Home » De toate » Afacerile de tip piramidă

Afacerile de tip piramidă

Start here

Adică acelea în care cu cât ești mai sus înspre vârful piramidei, cu atât câștigi mai mult, iar cei de sub tine, ei bine, după tine potopul; nu mai contează.

Mă gândesc că nu degeaba le zice piramidă. Ne duce cu gândul la piramidele egiptene. E drept, acelea erau construite pe post de morminte, dar câți sclavi nu au murit pentru a le ridica. Cam așa și cu aceste afaceri de tip piramidă. Celor de sus le merge din ce în ce mai bine cu cât se înmulțesc cei de sub ei, de la baza piramidei. ”Sclavii”, adică. Și cu cât sunt mai mulți, cu atât aceștia sunt nevoiți să muncească mai mult.

Poate dacă ar ține seama și de piramida lui Maslow, afacerile de genul ăsta ar fi de succes și ar rezista în timp. Dar nu o fac. Calcă pe cadavre, cum s-ar spune. Cei de deasupra, dinspre vârf, așteaptă ca cei de sub ei să muncească în locul lor. Dar dacă ”bazalul”, adică cei de la baza piramidei nu sunt satisfăcuți, la un moment dat piramida începe să se destrame și ajunge să se prăbușească. Se surpă din interior, dispersându-se. Dacă asta se întâmplă după un timp relativ îndelungat, când cei din vârf și-au făcut deja plinul, nu e nicio pierdere. Cei din vârf s-au văzut cu sacii-n căruță.

Treaba asta funcționează pe principiul: o soluție provizorie pentru o problemă permanentă. Soluția de a face bani în felul acesta este provizorie, ca dovadă că nu rezistă în timp, iar problema permanentă rămâne – aceea de a supraviețuirii, nevoia de a găsi mijloacele prin care se obțin banii pentru a cumpăra cele necesare.

Dar când din start gândești așa – după mine potopul – de ce te aștepți oare să-ți meargă bine la infinit? Pentru că așa funcționează Lumea dintotdeauna? Dacă cei angrenați în această piramidă devin din ce în ce mai insensibili și mai indiferenți la cei de lângă și de sub ei, dacă umanitatea descrește vertiginos până în punctul în care e pe cale să dispară, cum să te aștepți să fie bine?!

Fie că vrei sau nu, că îți convine sau nu, Universul persistă în a vrea să se afle într-un permanent echilibru, iar dacă tu vii și își dai acest echilibru peste cap, ignorându-i cu desăvârșire pe cei care vin în urma ta, ei bine, tu vei fi cel care, la un moment dat, vei fi nevoit să restabilești acel echilibru. Adică să plătești ”oalele sparte”. Și atunci să vezi prăpăd! Atunci să vezi potop!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: