Home » WTF » Faci frumos și primești gratis de mâncare

Faci frumos și primești gratis de mâncare

Start here

Nu, nu vorbesc despre câini care fac sluj, sau pisicuțe care se pisicesc sau se dau peste cap, ci de oameni. Oameni care se aduna la diverse sindrofii, cocktail parties sau mai stiu eu ce eveniment, se îmbracă frumos și înainte de a ieși pe ușă din casă își atârnă pe față și acel zâmbet confecționat, doar din buze, care te duce cu gândul la o reclamă de pastă de dinți.

Evenimente pe care nimeni nu le dorește, dar la care câte unii se înghesuie și de la care n-ar lipsi pentru nimic în lume. Că doară unde să-ți etaleze noua rochie care a costat o avere, de unde să se ”inspire” pentru viitoarele bârfe de salon? Se duc ca oile, în aparență de voie, de nevoie, după care se ”mingle”, se amestecă în mulțime, cuplurile chiar se răsfiră, zâmbesc și fac frumos, ca toată lumea să fie mulțumită și să se simtă bine. Și servesc tartine minuscule, care seamănă a orice îți poți închipui la fața locului, în funcție de ”tema” sindrofiei, mâncare de catering, scumpă și de cele mai multe ori proastă, etalată frumos pe mesele în spatele cărora stau drepți, cu bățul în fund, o armată de lachei îmbrăcați impecabil, gata să te asiste dacă nu ești în stare să-ți pui singur mâncarea în farfurie. La o adică, ar fi în stare să ți-o bage și în gură. La început, de mese nu se apropie nimeni. Nu dă bine. Să nu care cumva să creadă lumea că ești un nemâncat; că te-ai dus acolo ca să te îmbuibi pe gratis, cu așa-zisele preparate de 3 stele Michelin. Toate arată apetisant, frumos aranjate și decorate, de parcă nu îi lasă sufletul să se înfrupte din ele. Așa că așteaptă, se codesc, se învârt prin ”zonă”, doar doar apare vreun burtos gurmand căruia in îi pasă mai puțin de etichetă și de ce zice lumea decât de domolirea poftelor sale. După care toți prind curaj – dacă s-a găsit unul care să spargă gheața, adică masa, atunci, nu-i așa, pot și ei în sfârști să mănânce.

Chiar dacă masa cu pricina e aranjată și etalată sau nu în camera în care se ține mai întâi un speach, toată lumea are creierii complet spălați și nu aude mai nimic din ce spune vorbitorul. Sau vorbitorii. Ghinionul lor dacă sunt mai mulți! Lumea îi vede, sunt acolo, în fața lor, se perindă unul după celălalt, vorbesc, dau din buze, însă cuvintele, mesajele lor nu trec mai departe de pupitrul la care s-au cocoțat. Parcă ar fi wiped-out de către blitzurile nelipsite ale nelipsiților fotografil de la acest tip de evenimente.

Și parcă toată lumea gândește: da, da, e ca tine, cum vrei tu, numai termină odată, să putem merge să mâncăm și să bem. Să bem champanie ieftină plătită la prețuri rușinos de mari, vinuri slabe și proaste, sucuri pe care ei nu le-ar cumpăra și nu le-ar servi niciodată acasă. Dar aici toate sunt bune, pentru că sunt…gratis. Nu contează cât ești de bogat, când primești ceva gratis încep să-ți lucească ochii și să gândești tulbure. Mult mai tulbure decât vinul acela cu gust îndoielnic, pe care chelnerul ți-l servește galant, cu zâmbetul pe buze. Nu te amăgi. Zâmbește văzându-te cât ești de fraier să bei poșirca pe care ți-o servește și pe care ”gazdele” au plătit-o întreit, ca să nu zic înzecit. El n-ar bea în viața lui așa ceva, dar fraierul de tine….Și o mai faci și cu pompă, ținând spatele drept, capul într-o parte, puțin afectat, cotul sprijinit în coaste, cu o mină interesantă și atotștiutoare. Cum să nu zâmbească bietul de el văzând un astfel de circ ieftin?!

Iar după ce bufetul suedez a fost vandalizat și arată ca după ce au trecut pe acolo sărmanii cartierului care mănâncă pe gratis duminica la biserica din colț, lumea își pierde interesul, pe rând, nu toți o dată, deși ar pleca în plen, cât mai repede, pentru a spăla rușinea că nici de data asta nu s-au putu abține să se îmbuibe. După care ajung acasă și încep să bârfească. FIe pe cutărița care avea o rochie sau un machiaj complet nepotrivit, fie că ce au servit a fost de proastă calitate dar nu s-au putut abține să nu se tot servească până ce au dat gata toate platourile, fie că vinul era trezit și avea un gust sălciu…Și își promit solemn că data viitoare nu se vor mai duce. Vor inventa un pretext plauzibil și vor ocoli ocazia de a se face de căcat. Nu, nu vor să mai meargă nu pentru că mâncarea și băutura sunt proaste, ci pentru că de fiecare dată cad pradă poftelor trupești, în speță a stomacului și vor fi iar dezamăgiți și umiliți.

Plus că nici de data asta n-au văzut persoana de care erau interesați și pe care voiau fie să o bârfească cu toată ardoarea, fie să profite de pe urma ei atrăgând-o în cine știe ce afacere dubioasă, dar desigur, profitabilă.

Cu toate astea, în sinea lor, abia așteaptă următorul eveniment, cu aceeși ardoare cu care așteptau domnițele pe vremuri, trăind în castele depărtate de orice fel de civilizație. Și se vor duce iar și iar, să facă frumos și să se îmbuibe pe gratis cu tartine și champanie ieftină, probabil gândind că cine știe ce prințese și prinți sunt și ei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: