Home » De toate » Pe ponton

Pe ponton

Start here

Mă plimbam pe ponton. Din sens invers venea în fuga mare un piticuț, un băiețel până în 5 ani. Era tot un zâmbet. Într-o mână avea o plasă pe care o ducea cu mândrie. Prea mic să fie singurel, mă gândesc. În spatele lui îl urma tatăl, la pas relaxat. Nu părea să-și facă probleme că puștiul a luat-o așa înainte și nu-l așteaptă. Știau ei ceva. Mă opresc și îl întreb pe băiețel: Unde te duci? Ridică privirea la mine, zâmbind în continuare luminat ca un mic soare și îmi răspunde: Fug, fug. Probabil că în pungă avea peștele prins de tatăl lui și, de bucurie, fugea acum cu ”prada” să i-o arate mamei.

Un schimb scurt de replici, mai mult înțeles din priviri. O comunicare simplă, ad-hoc, fără implicații, fără povârnișuri, fără subterfugii. Simplu! Așa cum ne-ar putea fi și viața, dacă i-am permite. Fără ascunzișuri, răutăți, intrigi și tot restul.

Am mers mai departe zâmbind zâmbetul celui mic, care-și purta ”comoara” cu mândria unui mic erou ce tocmai cucerise o redută.

Oare de ce noi oamenii mari complicăm viața atât de tare?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: