Home » WTF » Nivele, niveluri

Nivele, niveluri

Start here

Sau standarde. Dar parcă atunci când zici standarde sună ca ceva impus din afară, pe când nivel e ceva ce alegi tu. Alegi să urci la nivelul/etajul cutare.

Am inventat și tot mai inventăm atâtea cuvinte încât o să ajungem să ne încurcăm în ele și să nu ne mai înțelegem propria limbă. Se spune și nivele și niveluri, după caz. Sau după ureche, pentru că de multe ori uităm de unde am pornit, cum am învățat că e corect sau, și mai rău, cine ne-a spus pentru prima oară un cuvânt nu-l știa corect și ni l-a transmis și nouă greșit. Și nu o să mai știm niciodată cum e corect de fapt.

Trăim viața pe diferite niveluri. Ca și cum am juca toți Sugar Crush sau mai știu eu ce altă tâmpenie de joc, dar în viața reală și să fi ajuns la niveluri diferite. Tu la ce nivel ești? Am ajuns la nivelul… Ah, am trecut de mult de nivelul ăsta. A fost cam dificil și am stat o vreme acolo, dar în cele din urmă am reușit să îl depășesc. Și când îți spune asta o face cu milă și condescendență în același timp. Ca și cum, ai rămas cumva în urmă. Nu contează că tu te-ai apucat de ”joc” mult mai trâziu decât el, sau ea, că ajuns la nivelul cutare în timp mult mai scurt decât a făcut-o el. Ce conteză e doar faptul că tu ești…în urmă. Și pentru asta te poate umili, critica, te poate privi de sus, cu silă chiar. Cum, nu ai încă mașină? Păi și cum reușești să te descurci? Cum poți să trăiești fără??

Probabil că am trăit prea mult îndoctrinați de ideea că toți oamenii sunt egali, la fel, că femeia e egală cu bărbatul și nu mai reușim să realizăm cât suntem de diferiți.Cum să nu mai vrea să vorbească limba maternă: Ce dacă trăiește în străinătate de mai bine de 20 de ani? Ei și? După atâția ani de vorbit o limbă străină, când în jurul lui aude numai acea limbă, scrie și citește numai în acea limbă, ce e de mirare că nu mai simte nevoia să vorbească limba maternă? De altfel, are atât de puțini compatrioți în jur.

Oare de ce nu îi putem lăsa în pace pe ceilalți, să-și trăiască pur și simplu viața, la nivelul la care au reușit ei să ajungă, după propriile lor reguli? De ce simțim nevoia să comentăm, să îi criticăm, să îi acuzăm că nu o fac la fel ca noi?? Ah, da, din cauza nivelului. Sau a nivelelor, cine mai știe….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: