Home » WTF » Ce nu spune omul la nervi

Ce nu spune omul la nervi

Start here

Vorbeam cu o persoană la telefon și îi povesteam weekendul meu. Cu bune și cu rele. Că au fost și vreo două rele la care m-am enervat nițel. Cică e mai bine să exteriorizezi nervii, să nu îi ții în tine, că fac rău la stomac, ficat și la inimă. Mai ridici nițel tonul, mai tragi o înjurătură și te-ai ușurat. Zis și făcut. Și povestit. Deh, greșeala mea! Și nu e prima oară când îmi întind capcane din astea. Se spune că așa cum începi o relație, așa o vei avea până la sfârșit. Până la sfârșitul relației, sau până sfârșește unul din cei doi aflați în relația respectivă. Patternul de relaționare se stabilește de la bun început. Uneori se întâmplă după principiul trage-împinge. Adică tu spui ceva și atragi după tine bobârnace sau șuturi în fund, critici sau perorații de cum e mai bine să-ți trăiești viața în armonie și bla bla-uri din astea care țin la respectivii doar până în momentul când dau cu adevărat de greu și iau și ei câteo gură de asfalt și își leapădă toate învățămintele, meditațiile și incantațiile.

Îi spun ce și cum s-a întâmplat și începe frate. Și nu se lasă. Și perorează până ajunge la delir. Adică, cică e mai bine să nu te necăjești că cineva te-a furat, ci să te bucuri, cică, pentru hoț…că și el se bucură de bunul tău. Că dacă i-a trebuit, nu-i așa… Tâmpenii din astea de îți vine să te duci în  lume sau să crăpi capete. Măi frate, și mă ambalez și i le trântesc una după alta, de trec de la povestire la contra-atacuri. Pentru că asta erau de fapt…apărări.

Închid telefonul cu zăduf încă și cu un sentiment tâmpit de culpă, cu care zău nu știam ce să fac. Mă enervez iar, pe mine de data asta, pentru că iar i-am căzut în plasă. La un moment dat, mă pocnește în sfârșit cum și de ce-ul. Nu m-aș fi enervat, dacă nu m-ar fi provocat. Și nu e pentru prima oară când face asta. Și nu o să fie nici pentru ultima. Poate doar cu mine, deși, o să am nevoie de o perioadă de liniște și de învățare definitivă! de minte. Asta ca să nu mă mai las provocată.

Abia după ore bune am reușit să înțeleg, în sfârșit!!, că ea nu face decât să mă provoace. Iar asta pentru că, dacă a făcut ”pact” nu-i așa, să se mențină serenă, să își păstreze Zen-ul în echilibru, are nevoie de supape, de locuri sau persoane prin intermediul cărora să defuleze. Și găsește mereu fraieri așa ca mine. De altfel, se găsesc pe toate drumurile.

E pentru prima oară când dau filmul înapoi și-i întrevăd zâmbetul malițios, de bucurie chiar, că am reacționat așa cum se aștepta. Cum am tot făcut-o până acum. Deși, au fost și ocazii în are am scăpat basma curată. Cum știu că am dreptate acum?! Ei bine, ori de câte ori nu i-am picat în plasă, s-a arătat dezamăgită, dezarmată, deziluzionată. Tuflită chiar. ”Pfff!, nu mi-a ieșit pasența de data asta!”

Persoanele de genul ăsta se numesc vampiri energetici. Și persoana știe cel mai bine treaba asta, că lucrează cu energii de tot felul. Ce mi se pare abject totuși e că susține sus și tare că știe cum să se protejeze, cum să se energizeze, dar nu se dă în lături să sece de energie pe cineva în felul ăsta. Și am văzut-o în acțiune și în grupuri, nu doar în relații de unu la unu. De mare cacao, aș zice.

De acum înainte, când oi mai vorbi cu ea, la telefon sau face 2 face, am să îmi fac o mantră înainte (deh, ce să fac, mă iau și eu după ea, înlătur vraja cu o altă vrajă), ceva de genul: ”NU-i mai pica în plasă! NU o lăsă să te mai ațâțe, să te enerveze!”. Sper să funcționeze. Doamne-ajuta! Nah, că m-am liniștit într-un final.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: