Home » WTF » Marțea de azi

Marțea de azi

Start here

Azi e joi, dar nu contează, că alea trei ceasuri rele n-au fost marțI care a trecut, așa că fură azi. Nu e ca la minutele de pe cartelă care nu se reportează de la o lună la alta. Aici merge la sigur, dacă n-au fost trei ceasuri rele marți, dacă n-or să fie vineri, când e 13, atunci sunt sigur joi.

Azi m-am trezit ca orice om…ei bine, nu ca orice om, că m-a trezit țiuitul UPS-ului când s-a oprit curentul. De obicei se oprește când plouă foarte tare sau când e prea solicitat sistemul din cauză că toată lumea folosește aerul condiționat. Eu n-am aer condiționat, deci nu folosesc. Și nici nu ploua azi, ba din contră, e soare. Mă rog, la ora când s-a luat curentul nu era încă, acum e. Și nici foarte cald nu putea fi atunci, deci lumea nu folosea aerul condiționat, așa că nimeni nu știe de ce ni s-a oprit curentul. Oricum, când se oprește, precum ziceam, pornește țiuitul UPS-ului și încă câteva alarme infernale de prin preajmă. N-am reușit să depistez ale cui sunt, că magazine n-avem în jur. Dar, ce-i al lor i-al lor, scoală și morții din mormânt și o țin langa așa, minute în șir, până le oprește cineva sau, știu și eu, se opresc singure.

Probabill că papagalul vecinei ar mai fi dormit și el oleacă și nu s-ar fi pornit pe țiuit cum are e prostul obicei, cu noaptea-n cap, de pe la 5-6 dimineața. Dar cred că, de sperietură sau de oftică, pentru că alarmele alea sigur îi întrec țiuitul, s-a pronit și el mult mai devreme decât era cazul.

Mai dormi dacă poți!

La un moment dat, a tăcut papagalul. Dar n-a durat nici cinci minute și a apărut unul la poartă cu nu’ș ce utilaj care făcea și ăla un zgomot infernal, și pe care l-a lăsat pornit mai bine de juma de oră, de nu se mai auzea bine papagalul. Se străduia el acolo, săracul, să țiuie cât de tare putea, dar abia se auzea, ca o mâță leșinată.

A plecat utilajul, și-a revenit rapid pe poziții papagalul și a pornit-o tare și în ritm, hotărât să supra-compenseze pierderile înregistrate și rușinea de a fi fost acoperit. Dar nu mare și multă i-a fost bucuria pentru că, imediat după aceea, au venit cei care se ocupă de întreținerea curții, hotărâți nevoie mare să taie iarba și să ajusteze gardul verde, pe care de-abia ce-l mai ciuntiseră cu câteva zile în urmă. Și să te ții nene zgomot!!!

Papagalul, ofticat, galben de supărare, sau că așa e el la culoare, iar s-a strofocat cu țiu-țiul lui idiot și fără noimă, nu care cumva să se lase mai prejos. Eu știam că papagalii vorbesc, unii chiar și cântă, dar ăsta, pe cât e de frumos, pe atât e de idiot! Scoate niște țiuituri de-ți perforează creierul. Acum se pare că a rămas singur. Până de curând erau doi, care se luau la întrecere. Când se punea unul pe țiuit, repede și celălalt nu care cumva să rămână codaș. Mă întreb oare ce au să-și spună doi papagali?! Toată ziua, începând din zori, chiar înainte să răsară soarele și hăăi, târziu, după ce se duce soarele la culcare, în spatele munților. Și cică oamenii vorbesc mult! Aș, cred că papagalii întrec orice viețuitoare de pe planeta asta.

În fine, ca să mai atenuez zgomotele și să pot lucra ceva, mi-am pus o simfonie de Beethoven. A 9-a! Am ales-o la fix. Mi-am zis așa: care pe care! Degeaba. Am boxe bune, am dat la maxim, dar aparatul de tuns gardul viu și papagalul tot se mai auzeau. Tot acopereau sunetul muzicii.

Am oprit combina muzicală, am lăsat în treaba lor papagalul și omul care tăia gardul viu și mi-am pus căștile, în încercarea de a elimina orice zgomot nedorit și de a lucra în tihnă. Da de unde! Nici vorbă de așa ceva! Și începuse să mă încerce și o durere de cap. Nu mă puteam concentra și basta!

Au terminat cei din grădină cu tunsul a tot ce e verde – papagalul continua pe aceleași tonalități de picamăr în creier, și a început să latre și cățelul isteric al vecinului. E în stare să latre încontinuu, dar încontinuu, și mai bine de jumătate de oră. Dacă la mine se aude atât de tare, cum s-o auzi la ei, în casă?! Cum de l-or suporta?? Sau de ce-l lasă să latre atât?

OK mi-am zis. E una din zilele acelea… Și am încercat să mă resemnez. Așa că m-am întins nițel, în ideea de a mă liniști puțin. Dar n-am reușit. S-a apucat și vecinul de apartament să repare ceva, făcând zgomot cât cuprinde. Era oră de siestă, toată lumea se odihnește, iar dacă nu se odihnește, se presupune că respectă odihna celorlalți. Da, bine zis, se presupune…

Prin urmare, am renunțat să mai adorm. Am renunțat să…orice. Stau aici, în fața monitorului și scriu rândurile astea și…nu se mai aude nimic altceva decât zgomotul făcut de taste. Oare cât o să dureze liniștea asta…?

Ah, fir’ar! Mai bine nu scriam că s-a oprit papagalul. Pesemne că m-a auzit că iar și-a pornit țiuitul…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: