Start here

Decalaj sentimental

Eu te iubesc acum, tu… mai după colț așa, mâine, poimâine sau te mai gândești tu.

Treabă-i asta?! De ce nu ne putem iubi în același timp? Nu zic pentru totdeauna, pentru că nimic nu durează o veșnicie, dar măcar acum, pe loc, în momentul ăsta să ne iubim în tandem. Să nu te trezești tu mâine că te apuci să mă iubești și mie mi-a trecut deja. Că ce o să mai putem face atunci?! Cum să mă mai întorc eu la iubirea de ieri, ca să pot ține pasul cu tine? Hai așa, cătinel, facem pași mici, împreună, în același ritm și vedem ce iese. Ce zici?!

Advertisements

Comemorări

Deci se întâmplă așa: e poziționată în fața monumentului, sau locului de comemorat, unde se depun și depune flori cu mâna dreaptă, iar în stânga ține pregătit mobilul să-i tragă și să-și tragă o poză că a făcut asta. Adică…a comemorat și ea. Iar cei care văd poza aia, prima, făcută de bărba-su și a doua de ea, trebuie „pentru ca să” creadă că ei îi pasă de ăi de sunt comemorați acolo, la locul acela de martiriu. Pfff! Nu reușesc să îmi dau seama dacă e vorba de prostie crasă sau/și tâmpenie. Că îți tragi o poză în fața unei statui, hai că mai înțeleg, dar în fața unui monument într-un moment ca ăsta…sorry, dar nu poci înțelege și pace! Și tot așa, nu mă hotărăsc dacă să-mi fie silă sau să mă închin de prostia omului cât poate fi ea de mare…Cum nu înțeleg nici pozele de la înmormântări, care mai sunt postate și pe fb. WTF, ppl???

Să ne înjurăm nițel, zic

Limbajul ăsta de șanț se potrivește acolo, pe marginea șanțului, când spargi semințe-n dinți și bârfești pe toată lumea. Și îi mai tragi și câte-o înjurătură că deh, cu ce altceva să colorezi atmostfera?! Dar de la un profesor universitar cu renume, de la un medic specialist, de la oameni așa-ziși învățați, cu studii și facultăți, parcă nu te aștepți…

Când te ia cu: „Ce faci, bă?”, când îți trântește un „Sictir!”, rămâi perplex și te scarpini în cap, întrebându-te: „Oare de unde vine zicala ai carte, ai parte”? Parte de ce? De lejeritatea de a arunca injurii celor pe care îi consideri inferiori? Care nu își permit să se tragă de șireturi cu tine și nu știu cum să te mai respecte?? Chiar nu mai există niciun fel de morală, un cod de conduită, nimic? Care să mai fie diferența între cei care au tocit zeci de bănci, au citit și scris sute de cărți și muncitorul cu cârca, florăreasa din colț și cel care ridică gunoiul? Pfff!

Dreptul la evoluție

Mă întreb adesea cât avem dreptul să ne „mișcăm” de pe ax? Cât avem voie să evoluăm? Cât de mult sau de puțin mai bine zis putem evolua. Cât ne este permis? Că dacă e să ne uităm așa, lejer, doar la ultimii 2.000 de ani în urmă (că despre ăștia știm cât de cât ceva!), aș zice că foarte puțin. Nesemnificativ chiar! Mă duce cu gândul la experiențele de laborator. Și la răbdarea laboranților. Muncă de sisif, ce să mai! În multe experimente, cred că au predat experiențele de la o generație la alta, fără să aibă rezultate. Cam așa o simți și Dumnezeu. Tot așteaptă de la noi să evoluăm și noi…nimic! De dat, ne-a dat de toate. Lumină, apă, aer, pământ, „lanterne” pentru noapte, păsări și animale, plante și tot degeaba. Ne-a luat o veșnicie (și încă ne mai ia!) să învățăm ce să facem cu ele, cum să le folosim și, noi ce facem?! Mai degrabă le distrugem. Ne batem joc de Creația Lui și „frecăm menta pe-acilea”. Mai degrabă fugim după bani și după putere, decât după nemurirea sufletului. Că deh, ce nu poți vedea și pipăi, nu există. Deși noi mișunăm pe aici, avem ochi și urechi, gură, vedem, vorbim și ne auzim…dar credem așa, că toate sunt de la sine. De la care Sine, fraților? Că sigur nu de la Sinele nostru. Dar așa e, dacă primești totul de-a gata, pe degeaba, îți bați joc, nu știi să apreciezi!

Evoluție sau involuție? Asta-i întrebarea!

Debilitant

Ai mai lua un medicament care are atâtea efecte secundare?

Efecte secundare principale: Diaree, greață și vărsături, stomac deranjat, durere în gât, durere de cap, simptome de răceală, congestie nazală, infecții ale tractului respirator superior, gust neplăcut, palpitații, dureri abdominale, arsuri la stomac, dureri în piept, candidoze, amețeli, iritare, nervozitate, tremurături, apetit scăzut, inflamații, febră, disconfort menstrual, congestie în piept, tuse, răgușeală, rinită, nas curgător, congestia sinusurilor, drenajul sinusurilor, infecția sinusurilor, sinuzite, respirație șuierătoare, faringite, flegmă și gât iritat, anxietate, depresie, leșin, vertij, hiperactivitate, hipoactivitate, insomnie, schimbări de dispoziție, amorțeală, frisoane, apetit crescut și luare în greutate, stare generală de rău, edem periferic, transpirații, slăbiciune, hipertensiune arterială, bătăi rapide ale inimii, constipație, stomac deranjat, gaze, echimoze, ganglioni limfatici măriți, gât uscat, inflamarea limbii, iritație la nivelul gurii, disconfort ocular, infecție oculară, bronșită, senzație de apăsare în piept, dispnee, hemoragii nazale (epistaxis), cap „înfundat”, iritație nazală, pleurizie, pneumonie, disconfortul sinusurilor, acnee, erupții, urticarie, vedere încețoșată și oboseală.

Iar astea sunt doar efectele secundare principale. Mai există și o listă cu câteva efecte secundare secundare….

Ce ar mai putea să îți facă bine un astfel de medicament, după ce te-a scos din uz în halul ăsta? Cum este posibil să existe pe piață așa ceva și să fie considerat medicament, ceva care se presupune că îți face mai mult bine decât rău și nu invers???

Chestia asta îmi amintește de o melodie de-a lui Andrieș…„Eram la pământ, eram la podea, într- astfel de clipă, a apărut ea”. În cazul ăsta, Ea, Moartea…că ce altceva ți-ai mai putea fie și numai cu 2-3 din astfel de efecte secundare….

Eu dorm…

Ziua mondială a somnului. Nu înțeleg prea bine ce vrea să însemne asta. Și moda asta cu fiecare zi a anului e desemnată pentru ceva…de parcă nu mai putem avea zile obișnuite, lăsate de la Dumnezeu și atât. Trebuie să îi acordăm fiecăreia câte o semnificație. Ok. Să o facă fiecare pentru el, nu să ne luăm de mânuță cu toții, peste mări și oceane, și să o „sărbătorim” la unison pentru ceva sau altceva. N-ar fi nici asta prea rău, dacă ar fi realist. Dar de utopii s-a cam săturat lumea.

Și oare ce ar trebui să facem cu toții în ziua mondială a somnului? Să o dormim?? De ce nu îi spunem noaptea internațională a somnului, că așa mi se pare mai corect? Sau poate că de când cu netul ăsta…noaptea nu mai doarme nimeni și dormim ziua. Pe noi, pe unde apucăm, cu capul pe birou, la serviciu…pe o bancă în parc. Fiecare pe unde poate.

Și de ce o sărbătorim taman în martie? De ce nu în ianuarie, când nopțile sunt „mai lungi”? Sau iarna oricum dormim prea mult că se întunecă devreme și ne lovește căscatul începând de pe la ora 4-5 după-masa. Deci, Iarna dormim oricum mai mult, Primăvara ne lovește astenia și dormim noaptea dar suntem adormiți și peste zi, Vara ne moleșim de căldură și iar dormim pe noi și ziua…ne mai rămâne Toamna. Da, Toamna putem să nu mai dormim. Nu e nici prea cald, nici prea frig, ziua e echilibrată, nu se întunecă nici prea devreme, nici prea târziu…da, cred că cel mai potrivit ar fi să sărbătorim ziua asta, a somnului, toamna…

Nu ieși!

Nu ieși frate din țară! NU PLECA dacă nu ești cu adevărat pregătit să faci asta! Pleci pleci, dar unde te duci? Și să faci ce?

Am cunoscut o  mulțime de oameni de valoare la ei în țară care, odată emigrați, au decăzut, s-au uitat pe sine, s-au îndepărtat de sufletul lor, de credințele și idealurile lor. Care au uitat ca și cum ar fi șters cu buretele toate eforturile și sacrificiile făcute să ajungă cineva la ei în țară. Și, odată ajunși afară, au ajuns niște neica nimeni. Medici specialiști la ei în țară, spală wc-uri prin străinătățuri; actori de Teatrul Național, spală scările blocurilor și birourile băncilor; oameni care știu câte 7 limbi străine blocați într-un birou în care vând bilete și sunt înjurați de toată lumea nervoasă și ineptă. Iar exemplele pot continua la nesfârșit.

Dacă nu ești pregătit să pleci din țară, nu o face! Da, știu, viața e grea și de căcăat, totul (îți) pute, toate sunt gri sau chiar negre, dar măcar la tine în țară poți fi tu însuți. Și dacă te înjură cineva, măcare o face pe limba ta. Sau dacă nu mai poți și nu mai poți, și e musai să pleci, interesează-te înainte dacă țara în care vrei să te duci și zice că te primește, te și acceptă așa cum ești, cu tot pachetul cu care vii. Cu studiile tale, cu experiența ta de viață și profesională, cu tot. Dacă te acceptă și vrea să te aprecieze pentru cine ești și ce ești. Sau dacă vrea să fii doar un alt scalv din nesfârșitul șir de sclavi prost plătiți, un outsider care nu se va putea integra niciodată ca lumea și nu va fi privit niciodată ca un autohton.

Mă întreb cum îi privesc indienii americani pe așa-zișii americani. Bieții de ei, plătesc și în zilele noastre pentru faptul că există, că erau acolo, pe pământul acela când au sosit „civilizații” europeni. Europenii care ajung azi peste oceane sunt priviți ca ultimii oameni de pe pământ și tratați tot așa. Și pentru ce? Unde e viața aia mai bună și mai frumoasă? Și de ce le mai e dor de mămăliga de acasă dacă au plecat să trăiască viața aia mai bună spălând wc-uri în loc să îi vindece de boli, să îi invețe carte, să facă ce învățaseră și știau ei cel mai bine în țara lor??