Ei, cum sa-ți întrebi prietena așa ceva? Dar parca nici nu poți să n-o faci. Se vede de la o poștă că sunt din alt film. Adică el dintr-unul și ea din altul. N-au nimic în comun. În general. În particular, deocamdată, au: sex. Și după aia? Adică după ce dispare ”flacăra”?

Asta e o prietenă. Cealaltă s-a căsătorit până să o cunosc, așa ca n-am avut timp să o întreb înainte să facă pasul. Pe prima n-am întrebat-o pentru că mi-am dat seama că e în zadar. Nu întrebi o îndrăgostită lulea dacă a lovit-o careva cu leuca în cap și a prostit-o. Dar toți ne cam tâmpim când ne îndrăgostim. Mai nasol e după aceea, când începe să ne treacă și realizăm tâmpenia făcută. Asta dacă realizăm la timp, nu după ce ne-am și căsătorit. Pe prima n-am întrebat-o niciunul deși vedeam cu toții că nu se potrivesc neam. Ne-am întrebat doar între noi cum și de ce și, dacă să o întrebăm și pe împricinată. În cele din urmă am renunțat. După care, s-a întâmplat inevitabilul: s-au despărțit, iar ea ne-a certat că de ce n-am tras-o de mânecă la timp. Aiurea-n tramvai. Știa și ea că am fi lătrat ca lupii la lună, degeaba. Dar așa, ca să dea vina nițel și pe noi. De parcă mai rezolva ceva cu asta.

Pe a doua ce să o mai întreb. E deja căsătorită cu el. E nefericită, o chinuie, e frustrată și ca vai de ea. Dacă aș întreba-o n-aș face decât să torn gaz peste foc. Mi-e milă de ea, dar na, asta e, fiecare doarme cum își așterne. Ea știe ce a găsit la el și de ce l-a luat.