Toți soldații aceia…un procentaj anume, o parte din ”omenire” care este ”sacrificată”. Sunt trimiși la război, unde intră în contact direct cu noțiunea de ”om”, cu tot ceea ce reprezintă el bun și rău. Mai ales rău. Cu partea sa animalică. Animalul pur, care își ucide seamănul, nu pentru hrană sau alte nevoi bazale, ci pentru că i se spune. Pentru că POATE! Își leapădă orice urmă de umanitate, de civilizațe – ”haine” ce au fost construite, îmbrăcate și purtate sute șI mii de ani, fără niciun rezultat însă. Nu te poți lepăda de tine, de ceea ce ești la bază.

Nu e de mirare că cea mai mare parte dintre soldații care se întorc de pe front nu mai sunt în stare să revină la viața ”normală”. După ce ai intrat în contact cu cea mai tenebroasă parte din tine, cu Umbra ta, e greu să redevii și să rămâi doar Dr. Jakyll. Mr. Hyde e și el prezent de acum, și nu se mai desparte niciodată de tine. Fie că e zi sau noapte.

Cine știe, poate pentru a putea continua demersul întru civilizare a omului, e nevoie de acest sacrificiu uman, deloc de ignorat, pentru a păstra un echilibru de forțe. Îi sacrificăm pe ei, pe soldați, pentru a putea trăi noi ca oameni. Cât de cinic! Ei se reântorc dintre morțI și crime comandate și acceptate, printre vii pe care îi percep ca pe niște morți. Pe care nu îi mai înțeleg și cu care nu se mai înțeleg. Nu se mai pot reintegra printre ei. Nu mai știu funcționa doar așa, ”normal”, civilizat. Viața lor nu mai are sens de-acum. Nu conform cu ceea ce fuseseră învățați înainte de a pleca la război. Tocmai pentru că, între timp, au descoperit și altă formă de trai: cea inițială a omului, când vâna…absolut orice pentru a supraviețui. Când nu avea scrupule, milă, înțelegere, umanitate. Era care pe care. Eu sau el. Și atât!